La turci se aplauda in avion
In ultimul timp am devenit un navetist de turcia,mai precis de Istanbul.Eu si cu vreo 20 de fete blonde, made in Romania sau Republic of Moldova.
Week-endul trecut mi l-am petrecut la munca in Istanbul. Duminica dimineata, colegul si prietenul meu Mustafa m-a invitat la un brunch impreuna cu familia lui la un restaurant tipic turcesc, u know, bufet cu de toate, fresh, yammy yammy. Am observat ca e un fel de obicei sa faci asta acolo, brunch I mean, deoarece, locul era full full, si credeti-ma nu e chiar micut. Am mancat Menemen de am spart si baclava, mmmmm. Ii mai lipsea locului un singur lucru pentru a fii perfect in viziunea mea si conform standardelor mele, un espressso bun, asta ii lipsea. Si imi lipsea si mie, eram acolo de 3 zile si bausem numai cafele din alea de-ale lor, care mie nu prea imi plac.
Am plecat apoi spre aeroport, aveam zbor la 17:05. Ajung pe la 15:00 stau la coada la control si incep sa verific din priviri lumea din jur. Incerc sa-i identific pe viitorii mei colegi de zbor. Hmmm, am vazut deja 2 tipe, vopsite in blond, cu niste cizme albe cu tinte, stiti voi despre ce vorbesc. Pun pariu cu mine insumi ca ma voi intalni cu ele la poarta de imbarcare. Ok, trec de control unde numarul meu de striptease nu a impresionat pe nimeni, fac check-inul, unde am zambit frumos fetei sa ma lase cu valiza in avion and it worked, ma duc in zona de duty free, ii cumpar lui David tigarile comandate si ma indrept sageata catre o cafenea unde stiam din experientele anterioare ca au cafea, espresso mai exact. Imi iau una dubla, sa-mi ajunga, si incep din nou sa explorez cu privirea in speranta de a mai identifica din viitorii parteneri de zbor. And guess what? Fetele de la primul control erau la cafenea povestindu-si despre ce shopping au bagat ele la Bazar si despre ce fraier era Ahmet sau Tuncay sau nu mai stiu cine. Hmmm, zambesc in sinea mea si ma felicit pentru ochiul pe care am reusit sa mi-l dezvolt in a identifica exemplarele. De parca era si mare scofala- o sa zica unii.
Ajung la poarta de imbarcare, alt strip show, unde am vazut romanasii nostrii foarte bine educati, cureaua, ceasul, telefonul, pantofiorii in cutiuta, norocul lor este ca nu trebuiau sa isi dea jos si kilogramul de bling bling de pe ei, nu de alta dar ar fi durat ceva. Fetele mai sus amintite, dupa mine, ma simteam deja urmarit sau eu le urmaream pe ele, nu stiu care pe care. Trec si de control, all good. Si incep sa apara, one by one, fetele se aduna toate si incep a povesti, parca se cunosc de o viata, poate chiar se cunosc, who knows. In sinea mea ma rugam sa nu care cumva sa o am pe vreuna colega de rand si sa trebuiasca sa ascult toate povestile lor din cele 1001 nopti petrecute prin Saray.
In avion inghesuiala mare, pungile alea mari in carouri, din rafie, parca erau peste tot. Niste mustaciosi turci zambeau libidinos la "blondele mele", ele isi dadeau ghionturi si auzeai expresii de genul, "da ce-are asta fata" sau "hai fata nu fii asa timida". Ma simteam ca un intrus, eu nu doream decat sa ajung mai repede acasa, ma saturasem de Istanbul, de blondele noastre made for export, de mustaciosi, de chelnerii enervant de politicosi, de tot, chiar si de mine.
Intr-un final plecam, zborul ok, no issues. Se aude la un moment dat, ne pregatim de aterizare, please take your sits and sit belt on, bla bla. Aterizam si URAAAAAAAAAAAAA, aplauzele incep sa umple avionul de un zgomot enervant. Ce puii mei se intampla? Ma uit mirat in jur, cand colo mustaciosii si blondele bateau din palme ca la spectacol. Hmmm, what the fuck, ii ignor. Ma ridic si plec spre parcare unde masina mea zacea de vineri dimineata. Pe drum mustaciosii erau in negocieri cu "blondele mele". Se pare ca aplauzele au functionat.
P.S. Vineri plec la Istanbul. Va tin la curent.
Week-endul trecut mi l-am petrecut la munca in Istanbul. Duminica dimineata, colegul si prietenul meu Mustafa m-a invitat la un brunch impreuna cu familia lui la un restaurant tipic turcesc, u know, bufet cu de toate, fresh, yammy yammy. Am observat ca e un fel de obicei sa faci asta acolo, brunch I mean, deoarece, locul era full full, si credeti-ma nu e chiar micut. Am mancat Menemen de am spart si baclava, mmmmm. Ii mai lipsea locului un singur lucru pentru a fii perfect in viziunea mea si conform standardelor mele, un espressso bun, asta ii lipsea. Si imi lipsea si mie, eram acolo de 3 zile si bausem numai cafele din alea de-ale lor, care mie nu prea imi plac.
Am plecat apoi spre aeroport, aveam zbor la 17:05. Ajung pe la 15:00 stau la coada la control si incep sa verific din priviri lumea din jur. Incerc sa-i identific pe viitorii mei colegi de zbor. Hmmm, am vazut deja 2 tipe, vopsite in blond, cu niste cizme albe cu tinte, stiti voi despre ce vorbesc. Pun pariu cu mine insumi ca ma voi intalni cu ele la poarta de imbarcare. Ok, trec de control unde numarul meu de striptease nu a impresionat pe nimeni, fac check-inul, unde am zambit frumos fetei sa ma lase cu valiza in avion and it worked, ma duc in zona de duty free, ii cumpar lui David tigarile comandate si ma indrept sageata catre o cafenea unde stiam din experientele anterioare ca au cafea, espresso mai exact. Imi iau una dubla, sa-mi ajunga, si incep din nou sa explorez cu privirea in speranta de a mai identifica din viitorii parteneri de zbor. And guess what? Fetele de la primul control erau la cafenea povestindu-si despre ce shopping au bagat ele la Bazar si despre ce fraier era Ahmet sau Tuncay sau nu mai stiu cine. Hmmm, zambesc in sinea mea si ma felicit pentru ochiul pe care am reusit sa mi-l dezvolt in a identifica exemplarele. De parca era si mare scofala- o sa zica unii.
Ajung la poarta de imbarcare, alt strip show, unde am vazut romanasii nostrii foarte bine educati, cureaua, ceasul, telefonul, pantofiorii in cutiuta, norocul lor este ca nu trebuiau sa isi dea jos si kilogramul de bling bling de pe ei, nu de alta dar ar fi durat ceva. Fetele mai sus amintite, dupa mine, ma simteam deja urmarit sau eu le urmaream pe ele, nu stiu care pe care. Trec si de control, all good. Si incep sa apara, one by one, fetele se aduna toate si incep a povesti, parca se cunosc de o viata, poate chiar se cunosc, who knows. In sinea mea ma rugam sa nu care cumva sa o am pe vreuna colega de rand si sa trebuiasca sa ascult toate povestile lor din cele 1001 nopti petrecute prin Saray.
In avion inghesuiala mare, pungile alea mari in carouri, din rafie, parca erau peste tot. Niste mustaciosi turci zambeau libidinos la "blondele mele", ele isi dadeau ghionturi si auzeai expresii de genul, "da ce-are asta fata" sau "hai fata nu fii asa timida". Ma simteam ca un intrus, eu nu doream decat sa ajung mai repede acasa, ma saturasem de Istanbul, de blondele noastre made for export, de mustaciosi, de chelnerii enervant de politicosi, de tot, chiar si de mine.
Intr-un final plecam, zborul ok, no issues. Se aude la un moment dat, ne pregatim de aterizare, please take your sits and sit belt on, bla bla. Aterizam si URAAAAAAAAAAAAA, aplauzele incep sa umple avionul de un zgomot enervant. Ce puii mei se intampla? Ma uit mirat in jur, cand colo mustaciosii si blondele bateau din palme ca la spectacol. Hmmm, what the fuck, ii ignor. Ma ridic si plec spre parcare unde masina mea zacea de vineri dimineata. Pe drum mustaciosii erau in negocieri cu "blondele mele". Se pare ca aplauzele au functionat.
P.S. Vineri plec la Istanbul. Va tin la curent.
posted by Edward Chenderes at
12:35 PM
6 Comments
